O saptamana la Fundeni

O saptamana de lucru… nu chiar o saptamana calendaristica, dar o saptamana lucratoare…
Pentru unii oameni 5 zile trec repede, la altii parka abia se mishca, dar la mine… pentru cateva clipe… universul s-a oprit un pic, sa imi arate unele iregularitati sofisticate, care nu fac altceva decat sa contrazica legile firi omenesti, si anume urmarile pacatului asupra omenirii.

Poate ca pentru multi, copilaria a fost un prilej de bucurie, unde au invatat lucruri noi, s-au putut juca si s-au putut bucura pentru o bombona facuta din nustu ce chimicale cu gust de fructe.

Insa, pentru altii.. copilaria nu exista, tot ce inteleg ei este ca au… ceva.. o .. boala…si singurele momente cand pot rade sau sa se bucure, este atunci cand pastilele inca isi fac efectul in trupul lor firav, care.. daca ar fi avut posibilitatea ar fi putut genera o gaura neagra; atat de mare ar fi energia care ar fi putut-o produce..... doar.... daca…..

Din pacate, uni nu ajung sa depaseaca bariera primului deceniu, pentru ei viata este ceva colorat undeva aproape de spitalele si locuintele in care si-au dezvoltat propriul univers, in care sunt captivi mai tot restul vietii. Dumnezeu, la inceput ne-a facut atat de PERFECTI, eram nemuritori, eram frumosi, nu exista boala sau sufeinta, eram numai noi si Dumnezeu.

In prima zi, am ramas shocat, am fost naucit, rasturnat cu totul… singura mea putere in momentul in care universal s-a oprit… a fost o strigare care vădeşte gratitudine si recunostiinta fata de divinitate.

Nu vroiam sa ma aflu in locul lor, cu toate ca la un punct din viata mea in ascensiune, am trecut prin paturile spitalului cu pricina, si eu am fost la un pas de moarte nu odata, ci de mai multe ori. Am experimentat pe pielea mea cum e sa fi la Terapie Intensiva, cum pastilele nu isi mai fac efectul si te vezi fata in fata cu moartea si ………. taci….. e liniste, numai vocea mamei iti mai rasuna prin cap, de fapt.... ea e chiar langa tine si te tine in brate, dar... tu nu ai de unde sa stii!! Toata bulmaceala ce se petrece prin jurul tau in starea ta de lesin sunt doar niste sunete ce le auzi parca ar fi niste ecouri departe. Cand deschizi ochi vezi persoana draga care a stat langa tine….dar nu poti sa ti ochii deschisi mult deoarece medicamentele isi faceau in sfarsit efectul….esti cam naucit si adormi profound…..

Ii multumesc lui Dumnezeu ca am doar Astm Bronsic Cronic – Forma Usoara, si ca pot sa ma bucur de viata. Sunt recunoscator k am fost ales, ca am putut sa il cunosc pe Creator si ca ma pot bucura dupa ce mor caci acum am speranta ca am sa primesc un trup nou si am sa pot face tot ce pe pamant nu este posibil, lucruri pe care nici nu ne putem imagina.

O dah… abia astept….