0

E frumos!!!...dar nu prea.


Hei guys, de multa vremea n-am mai intrat in aceasta lume virtuala a bloguitului. Nu imi vine sa cred ca a trecut un an si ceva de atunci :-??! Cu toate ca mie imi pare ca a fost doar de putina vreme.... Ohoo, cate s-au intamplat intre timp...

Stiti? Zicea cineva mai demult... un ecou din creierul meu, o umbra din viata mea ca... multe se intampla intr-un an si... cata dreptate a avut. Oh, nici nu credeam. Ca si in filme se intampla diverse chestii pozitive si negative. Ce bine ar fi daca nu ar exista negativul. Cat de urat e sa fie ceva negativ... ce bine era cand eram copii... nu exista negativ. Sau poate exista si nu stiam noi. Tin si acuma minte trecerea brusca de la pomi verzi si animalute zambitoare, la oameni care injura si uratul adevar al vietii.

Imi place sa trec peste, imi place sa uit sa nu iau seama. Mi-a fost greu ca bunicul, cel care m-a crescut de altfel si a mers cu mine peste tot a plecat dintre noi. Nici nu am vrut sa accept, atat de incapatanat am fost. Nici acum nu accept, in sinea mea sunt in negare, mereu am fost asa! Nu imi place sa vad negativul, prefer sa accept negativul prin a-l nega. Interesant nu !?

Ei... sa trecem peste asta... vreau sa va zic ceva: DUDE I'M IN LOVE!!! E frumos dar... ideea e ca e ceva matur. S-au ivit multe probleme de-a lungul "relatiei". Urmeaza sa ma casatoresc! Da, EU! Eu, care nu credeam ca o sa ma casatoresc pana cand o sa am nushtu cati ani. Multe chestii si aiureli. Am suferit. M-am framantat si m-am gandit la chestii si aiureli. Nu au fost fara motiv. Dar ca si mai devreme incerc sa ignor negativul prin a-l nega. Insa sunt chestii care imi strarnesc iarasi gandirea...

Azi spre ex. am primit un mesaj suspect. Iar cand cautam o adresa prin fisierele mele am gasit niste conversatii care nu vroiam sa stiu ca mai exista, si in loc sa inchid imediat, le-am citit din nou... ce sa fac si eu... imi fac rau cu mana mea. Mi se spune ca nu am motiv, mi se spune ca nu a fost adevarat. Eu cred asta insa ca si in desene animate, la dreapta sta un drac si la stanga sta un inger care tot imi vorbesc, incearca sa ma convinga fiecare de punctul lui. Nu as vrea sa mai existe, nu as vrea sa mai gandesc aiureli. De ce cand vreau sa cred ceva cu adevarat, vine acea voce care ma indeamna sa nu!! Nu inteleg. Si acuma in timp ce scriu asta iar imi vin intrebari aiurite in cap pe care le ignor si nu le bag in seama. Vreau ca Dumnezeu sa fie in gandirea, in viata, si in comportamentul meu. Sa nu mai am draci si ingeri ci, sa am numai vocea Lui. Atat!!!!!

Incerc sa ma schimb, incerc sa trec peste, chiar am cumparat si prima carte din viata mea pe care o citesc. Vreau sa fie tot frumos si bine, vreau sa fie ca in copilarie cand totul era frumos si cald. Oh, asa bine era! Si acuma ma gandesc!!! Sunetul pasarilor primavara, cand mergeam la ZOO si era langa padure.. ooofff....

Incercam sa maturizam relatia, pentru prima data in viata mea, in loc sa schimb sau sa inlocuiesc ceva, incep sa il maturizez. Acel ceva, in loc sa il dau la o parte, il fac sa creasca. Heh, ce chestie... cine s-ar fi gandit. E frumos si imi place, stii... chiar accept. E o etapa noua in viata mea, e un lucru nou e frumos... E un lucru minunat sa iubesti si sa fii iubit. E ceva extraordinar. E uimitor!

Sunt multe probleme in toate nebunia pe care nu pot sa le ignor. De la vize, la documente si stampile. Fel de fel de prostii si etc. Ajutorul meu de la Dumnezeu, cel ce a creat CERUL si PAMANTUL, spune un psalm. E singurul in care mai nadajduiesc. Merci God!!! >:D< Sa speram ca pana la urma o sa fie totul bine, doar avem ca promisiune "Toate merg spre binele a celor ce il iubesc pe Dumnezeu"

>:D< Hugs pentru toti..

/Bye


0

Copilarie "extirpata"

Cu cat "avansezi" in viata, cu atat iti dai seama ca acea parte din tine pe care o numesti COPIL, e pur si simplu infectata, zargiata, schimbata, murdarita de societate iar mintea ta e "bolnava" si incepe sa uite de inocenta copilariei, la un momendat o dai afara fortat, iti "extirpa" creierul acea inocenta.. caci esti prea "bolnav".


Nu stiu cati dintre voi va mai amintiti de copilarie... si nu ma refer gen 10-14 ani. Ci ma refer la o varsta cand totul era inocent, cand totul parea roz si orice lucru ciudat te facea sa razi. Ma refer la grupa de 3-7 ani.


Dumnezeu mi-a dat o memorie extraordinara, pot sa spun ca imi amintesc aproape "episoadele intregi" din copilatia mea. Tin minte hainele, parfumurile, desenele, reclamele, serialele, anunturi de radio, cladiri etc..
iar aseara inainte sa dorm, mi-am amintit de toate numaratorile de cand eram mic in felurite "limbe" sau mai stiu eu ce care se transmiteau de la generatie la generatie. Sincer? Chiar nu stiu cine ne invata si de unde le prindeam asa de repede ...caci le stiam toti.


An-tan-te, Dize mane pe
Dize mane compane
An tan te

Din oceanul pacific
a iesit un peste mic
si pe coada lui scria
iesi afara dumneata!


Echiti bechiti şucutu nau, 
abi fabi demânau, 
ex pex puiu pex, nau!

An tan tichi tani
Se vor capitani,
andalache,
bumbalache, glont.
Glontul vajaie si zboara,
Face pac si te omoara


 O, poni poni poni
Cademia mustafa
musta fa, fa, fa,
Comega, ga, ga
Uciepi, epi, epi,
Comedepi, depi, depi,
Ucio-o-o
Ucio, tango misto.


Am o calimara
plina cu cerneala,
ce culoare avea,
calimara ta?
(aici cineva spunea o culoare pe care o silabiseam, jucatorul parăsind jocul)


Intr-un castel de ciocolata
Traia o zana fermecata
Ce culoare avea rochea de pe ea?


 Uni, doni, trini, patri
Isca Pisca doni mani
Is, pis, carapis
Pinochio!

Pe o bara
Se c*ca o cioara
Cra cra cra
Drept in gura... ta!

Off.. si cand te gandesti ca... timpul este ireversibil...
                                                                               :-< :(...
/Bye
 
Copyright © Taceri Scrise